Mă-ntreb, iubite Tată:
”Cum viața mi-ar fi fost
De nu Te-aș fi cunoscut?
Și cum pașii pe cărare
Mi-aș fi îndreptat în astă lume
Dacă Exemplu nu Te-aș fi avut?”

De când ochii mi-am deschis
Am fost încredințată-n Palma Ta.
Nu știu de ce-ai ales ca să mă nasc așa,
Dar știu, în schimb,
Că ai un plan cu viața mea.

Și eu mai știu că,
Nu toate le-nțeleg acum
Și multe întrebări aș mai avea,
Dar știu că într-o zi
La toate Tu răspuns vei da.

Dar până-atunci, te rog, rămâi cu mine
Și dă-mi putere-n grelele-ncercări
Să văd cum Mâna Ta asupra-mi o întinzi
Iar eu, din nou,
Copilul Tău să simt că sunt.